„N-aveam antrenor niciodată. Eram singur. Din când în când, mai venea câte o soție, când nu eram divorțat. Se uita și ea și îmi ținea pumnii între toți ăia, 15.000 sau 20.000, câți erau. La meciul cu Arthur Ashe (n.r. – finala US Open 1972), le arătam ce trebuia să le arăt. Mă făceau să fiu și mai rău pe teren când aveam un public ostil. Mă concentram și publicul mă înverșuna și mai mult, să fiu și mai al dracului. Cam nimeni nu avea antrenori atunci, nici manager, nutriționist, maseur. Eu mâncam ce mâncau toți. O friptură, fructe, banană”, a declarat Năstase, la „Marius Tucă Show”.
Năstase a vorbit și despre numeroasele conflicte avute cu arbitrii de-a lungul carierei. Fostul tenismen spune că de multe ori se întâmpla să fie aleși amatori din tribune, care judecau greșit anumite momente din joc.
„Acum, ei au manager, preparator fizic, au arbitri care merg cu ei în toate turneele. Aici e foarte bine, pentru că ai încredere, dacă îl vezi în fiecare săptămână. La noi, la finala Boston Masters, au boicotat arbitrii turneele, au luat din tribună spectatori și i-au pus la linie. Ce poți să-i ceri ăluia? Acum, arbitrii merg ca la fotbal, dintr-o țară în alta. Câți arbitri n-am vrut să bat eu?! Acum e bine. În capul meu, credeam că greșește arbitrul, că nu era profesionist. Nu venea pregătit. Și ăia din scaun erau tot amatori. Acum, sunt toți străini și sunt profesioniști, sunt plătiți ca la fotbal”, a mai spus Năstase.